Acceptand provocarea “bloggeristilor” din Medias, ma fac vinovat de tema aleasa, din dorinta de a nu ignora ipoteza in concluzionarea iubirii.
Am trisat putin fiindca am dorit sa vad cat mai multe ipoteze.
Va propun sa demonstram frumoasa teorema a lui Preda, “daca dragoste nu e nimic nu e”, folosind rationamentul reducerii la absurd, plecand de la presupunerea ca falsul durerii, al suferintei conditionate de libera exprimare, conduce la iubire, fara de care Nimic-ul ar avea un rang. Sunt fascinat de faptul ca durerea este o ipoteza a iubirii, ca iubind devin vulnerabil si intolerabil in nebunie. Nu vreau sa fiu declarat clinic sanatos si sa nu simt durerea nebuniei, imperfectiunea dualismului cardiac. Curios totusi, durerea si nebunia, sau legate aleator fara conjunctia “si” (nebunia durerii sau durerea nebuniei) sunt conditii nici necesare nici suficiente pentru iubire.
Cristino, mai cred ca o sa gasesc acele conditii necesare si suficiente, poate sunt naiv, dar cred ca iubirea este finalitatea unui rationament de “daca si numai daca”.
Poate ca cel mai greu e sa gasesc conditia suficienta in iubire si totusi … teama ca te pierd, ca nu vei mai fii langa mine, imi deseneaza iubirea (fie ea chiar si in alb si negru).
Refuz sa cred/accept ca iubirea este un rationament de tipul “daca si numai daca” si inclin sa cred ca dincolo de cuvinte/fapte/istorisiri sta ceva neconditionat de rationament.
Excelent articolul !
Culmea este ca iubirea nu respecta nici un rationament.Cand iubesti poti fi nebun,dar rareori poti fi rational.Felicitatari pentru tema aleasa!
“1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. ”
Cred ca Preda …..preia dogma religioasa a apostolului Pavel din prima epistola catre Corinteni”dragostea” inlaturind, din punctul meu de vedere, atribute importante ale ei pentru ca….. si in dragoste “credinta ” si “nadejdea” isi au rostul lor.
Cineva zicea ca “eu nu sufar de nebunie, ma bucur de ea”. La fel si cu iubirea, o altfel de nebunie. Desi sufar cateodata, ma bucur ca pot suferii. Ma bucur ca mai simt asa. Altfel cum as stii ca traiesc?
cind il priveam simteam ca ne atingem inimile cind ne imbratisam ne atingeam sufletele asa simteam cind iubem si inca il mai iubesc asa cum a iubito dante pe beatrice peste timp peste distanta si peste fiinta mea el este magnificul meu in fiecare seara cind merg la culcare il scot din sufletul meu si in fiecare dimineta il gasesc acolo e dorul meu dragul meu drag umbra aceea punctul meu imi lipsesc duminicile sufletului meu care ma faceau vie exuberanta.
Imi cer scz ca postez pe un articol care nu are legatura cu sportul, dar tin totusi sa o fac.
Mi-as dori f mult sa castigam meciul de la sIBIU, poate si din dorinta de a demonstra ca Mediasul e peste sIBIU, ca sport, dar si prin prisma faptului ca sIBIUL e mult prea supraapreciat, desi nu este un oras atat de frumos, atat de mare sau atat de important cum se presupune. Mediasul e mai frumos! Dle Pustai va salut cu respect!
Forza Gazu` si atat!
si da chiar nu vreau sa se insoare
deosebit rationamentul. denota aprofundare practica:)
poti sa declari ca iubesti cu adevara daca nu traiesti nebuna durere care reprezinta pretul pentru a fi capabil sa ajungi acolo?!
Daca stam sa ne gandim logic,inima este doar un organ ce sustine titulatura vieti,este bateria ce compresiaza sangele chiar mai mult este un bun deponent al oxigenului.Cel mai interesant este ca oameni iubesc cu mintea,prin ratiune.Edica este ca omul nu foloseste ratiune in dragoste este o mare prostie.de ce?Omul foloseste ratiunea in dragoste dar refuza sa se gandeasca de multe ori la consecintele care vor urma asta denumind mai bine”Nebunie in dragoste”Iubirea este oferta iar dragostea rezultatul acestuia”Inima joaca rolul de a sistematiza emotile aducand o placere fizica in timpul procesului.Dragostea este pusa in adevarata ei valoare atunci cand si rationamentul este la acelasi nivel cu aceasta.A.Robert
De mii de ani oamenii încearcă să găsească explicații pentru dragoste, în căutarea unei definiții unitare uitând că fiecare dintre noi este unic. Pentru fiecare dintre noi, dragostea este altceva, altfel, dar e puțin important câtă vreme ea există. Articolul este minunat … dar dă-mi voie să-ți propun o alternativă la abordarea lui Preda, una pe care eu o consider la fel de adevărată…. Atunci cănd există dragoste, orice altceva devine mai puțin important, dar revelația iubirii trebuie învățată și acceptată ca să poată exista. Vă urez amândoura drum lin împreună.